Fac parte din categoria celor care s-ar duce spre cercul polar numai ca sa vada semnul cu "Atentie! Reni!" de pe marginea unei sosele. Atat de tangibil. Asa as scapa si de obsesia renilor americani si nici prezenta lui Mos Craciun n-ar mai fi atat de necesara.
Nu-mi plac inceputurile. Iar cele de an mi se par supraevaluate. Liste, dorinte, urari, prea multe si eu prea putin pregatita pentru avalanse. Nici bilanturile nu imi plac. Multe ganduri irosite, idei nepuse in practica, jumatati de promisiuni transformate in task-uri si ignorate sau uitate in ipad si...prea putine carti citite si locuri pasite. Prea multa energie consumata in statistici de vacanta. Totul redus la cate ore, cate zile, cate mese, cate stele si cati bani. Multi bani....obligatoriu! Ca sa ai ce povesti, ca sa te simti altfel anul asta, ca sa primesti si tu un premiu.
Ne gandim luni in sir unde sa mergem in vacanta, ne certam, negociem, facem compromisuri si din cele mai reusite vacante, dupa cativa ani, ramanem cu cateva amintiri rulate pe fastforward in timp ce inchizi ochii si inspiri. Si atunci, in cele cateva fractiuni de secunda cand parca vrei sa aduni tot aerul in piept, atunci iti dai seama ce a contat cu adevarat si cum evoluezi, in fiecare an, in functie de lucrurile pe care ti le amintesti. La ce ai devenit atent. Se intampla sa revad locuri si par de fiecare data necunoscute. Sunt tot eu, aceeasi ochi, acelasi Nikon, insa alt colt de minte deschis, alt unghi, tot eu, dar mai prietenoasa cu locul si mai exigenta cu mine. Am o harta in minte care, in fiecare an, primeste cateva stickere noi. Istanbul - fresh de rodii, Danemarca - palatul Kronborg, Grecia - aroma de piatra arsa si arici de mare :(, Locarno - ciocolata, Franta - da, e ceva aparte Franta si ma da peste cap de fiecare data.
Planurile de vacanta se fac in momente de taina, de seara, de fericire si liniste. Si caut locuri care sa ma ajute sa mai fac un pas. Acum ma gandesc la Cape Town sau la Cadiz. Sau poate amandoua. Sau poate la drum cu o masina mica de la Porto spre Evora cautand inca un pousada unde sa dorm si sa ma intorc in timp. Pana la urma imi doresc si eu ceva la inceput de an. Sa ma duca departe...sau aproape, dar sa fie de tinut minte. Si de povestit. Si sa nu uit sa ma "deconectez". Sa traiesc vacantele mele mai putin virtual sau social si mai mult in interior si acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu