stam acasa!

De cativa ani incoace, prin octombrie, imi spune ca vrea si el un revelion asa...sa-l dea la televizor, sa i se citeasca fericirea pe fata si multumirea pe burta, sa il plimbe o sanie si sa se urce si el, o data in viata asta, pe schiuri. Mint. La faza cu schiurile a renuntat. Anii ne imbraca cu frici si comoditati pe care mi-e greu sa le inghit, dar o fac, invariabil, de fiecare data. Le punem pe seama "intelepciunii" pe care ti-o aduce varsta si mergem inainte...renuntand.
E octombrie asa ca subiectul nostru anual s-a reactivat.
Mie mi se pare inutil sa plec la munte de revelion. Heavy trafic, frig, mancare si bautura, muzica de cele mai multe ori prosta, vecini entuziasti si galaciosi. Schiuri?...nu eu. Se pare ca intr-adevar lucrurile pe care nu le faci la timp, nu le mai traiesti cum trebuie.
"Sa mergem undeva la plaja! Se zboara prea mult...
Sa mergem la Estoril! Doar biletele de avion costa 1000 de euro...
Sa mergem intr-o capitala! Mult zgomot, pentru nimic...daca stai bine si te gandesti. Un pahar de sampanie ieftina si un sarut cliseu, la miezul noptii. Si foarte frig... Si totul inchis.
Sa mergem la noi la mare! E cam trist...
Foarte bine, stam acasa!"

Il intreb pe Mandu dimineata daca vrea sa mearga undeva in vacanta, la iarna. Nu stie ce inseamna vacanta, dar a spus DA si singura lui intrebare a fost daca vom fi si noi.  De retinut! Ii iubesc atat de mult entuziasmul de a face orice, oriunde...cu noi.

E bine acasa, de revelion.  As putea face un tort. N-as avea puterea sa ignor complet festivismul momentului. El ar cumpara un vin bun si sec si ar astepta sa adoarma Mandu. Dupa multe puzzle-uri si fericire sonora, s-ar intampla. Apoi am face planuri de vacanta adevarate. Si ne-ar canta Melody Gardot.

PS: De astazi sunt aici. Un alt freelancer. Un sfatuitor serios si sincer cand vine vorba de locuri vazute si visate. Mi s-a spus ca nu merge conceptul de personal travel manager pe piata de la noi. Eu cred ca da. E timpul.