High class

Citesc pe o foaie lucioasa, scoasa la o imprimanta care a plans mult dupa o picatura de tus, ca cineva ofera vacante high class la preturi low cost. Foaia e lipita de geamul unei case care sta sa cada, din centrul vechi. Cladirea e delicata ca o balerina batrana. Oricat timp trece peste ea si ce i se intampla, are farmec si atitudine.

Ce-o fi insemnand high class pentru oamenii astia si cum au aflat cat costa? Si dupa ce au aflat ca e scump, ei reusesc sa vanda ieftin. Aproape vulgar... 

Mi-am adus aminte de o doamna care vizita acum vreo 2 ani targul de turism si care voia sa mearga in Grecia, pe o suma derizorie si era suparata ca n-o putea nimeni asigura ca se va simti ca o regina. Si ea voia high class... Turcii nu mai vand ultra / extra all inclusive, acum am vazut ca au variante de high class all inclusive. Cum sa nu aiba daca ne dorim atat de mult sa intram cu charterul in cercul celor alesi? Turcu' insa stie sa vinda scump frustrarile oamenilor. 

Daca l-as intreba pe tata ce intelege el prin high class mi-ar povesti cum acum aproape 70 de ani, cand era el copil, batranii veneau la biserica imbracati in costumele nationale mostenite de la parinti si miroseau intotdeauna a busuioc. Ce parfum vintage... Probabil ca singura destinatie de vacanta a celor mai multi dintre ei fusese cel mai apropiat oras. 

Prima data cand cand am realizat ca o vacanta reusita nu se contabilizeaza in bani cheltuiti, mii de poze uitate pe un stick si shopping, ci in amintiri, a fost pe malul lacului Zeller. Acum multi ani. Pe bicicleta in jurul lacului si apoi cu tot curajul pana la Kaprun, oprind in piete sa cumparam mere si zambind localnicilor, urmarind lebedele de pe terasa hotelului, cafele bune si lungi si cascada Krimml. Si la plimbare prin Salzburg, in piata de flori, de ziua mea, intr-o rochie de matase, in plin festival Mozart. Si un hotel boutique cu un aer atat de sanatos (ala da, a fost scump...sau poate ca nu, la ce a reusit sa ne transmita)!

Revenind la geamul casei din centrul vechi, pe pagina de alaturi sunt dezvaluite locurile unde ne trimit ei sa simtim regalitatea din noi pe banii de buzunar ai fetei din casa. Printre ele, Bulgaria. Mi-am rugat repede sufletul sa-mi spuna daca si ce mi-a placut mie in Bulgaria. Un curcubeu dublu ...cel mai frumos din toata viata mea de pana atunci, in drum spre Arbanasi. 

"Vintage is the high class of the past." Am citit asta pe undeva si mi-a placut. 

stam acasa!

De cativa ani incoace, prin octombrie, imi spune ca vrea si el un revelion asa...sa-l dea la televizor, sa i se citeasca fericirea pe fata si multumirea pe burta, sa il plimbe o sanie si sa se urce si el, o data in viata asta, pe schiuri. Mint. La faza cu schiurile a renuntat. Anii ne imbraca cu frici si comoditati pe care mi-e greu sa le inghit, dar o fac, invariabil, de fiecare data. Le punem pe seama "intelepciunii" pe care ti-o aduce varsta si mergem inainte...renuntand.
E octombrie asa ca subiectul nostru anual s-a reactivat.
Mie mi se pare inutil sa plec la munte de revelion. Heavy trafic, frig, mancare si bautura, muzica de cele mai multe ori prosta, vecini entuziasti si galaciosi. Schiuri?...nu eu. Se pare ca intr-adevar lucrurile pe care nu le faci la timp, nu le mai traiesti cum trebuie.
"Sa mergem undeva la plaja! Se zboara prea mult...
Sa mergem la Estoril! Doar biletele de avion costa 1000 de euro...
Sa mergem intr-o capitala! Mult zgomot, pentru nimic...daca stai bine si te gandesti. Un pahar de sampanie ieftina si un sarut cliseu, la miezul noptii. Si foarte frig... Si totul inchis.
Sa mergem la noi la mare! E cam trist...
Foarte bine, stam acasa!"

Il intreb pe Mandu dimineata daca vrea sa mearga undeva in vacanta, la iarna. Nu stie ce inseamna vacanta, dar a spus DA si singura lui intrebare a fost daca vom fi si noi.  De retinut! Ii iubesc atat de mult entuziasmul de a face orice, oriunde...cu noi.

E bine acasa, de revelion.  As putea face un tort. N-as avea puterea sa ignor complet festivismul momentului. El ar cumpara un vin bun si sec si ar astepta sa adoarma Mandu. Dupa multe puzzle-uri si fericire sonora, s-ar intampla. Apoi am face planuri de vacanta adevarate. Si ne-ar canta Melody Gardot.

PS: De astazi sunt aici. Un alt freelancer. Un sfatuitor serios si sincer cand vine vorba de locuri vazute si visate. Mi s-a spus ca nu merge conceptul de personal travel manager pe piata de la noi. Eu cred ca da. E timpul.